Nunta

Ce este Cununia?

Cununia sau slujba nunții este un act sfânt, de origine dumnezeiască, în care, prin preot, se împărtășește harul Sfântului Duh, unui bărbat și unei femei ce se unesc liber în căsătorie.

Căsătoria începe cu o iubire în care se sintetizeazã atracția trupească și cea spirituală, cu o iubire în care fiecare prețuiește pe celălalt și afirmă în iubirea sa disponibilități nelimitate de a-l respecta ca persoană, de a accepta toate jertfele și oboselile pentru el.

Dar iubirea este o legătură ce se actualizează în fapte, aspectul spiritual căpătând un loc tot mai important în ea. Fiecare din cei doi săvârșește tot mai multe semne de atenție, de înțelegere, de slujire și de jertfire pentru celalalt, iar acestea îi leagă tot mai strâns, îi fac să se cunoască și să se prețuiască tot mai mult.

Cine este săvârșitorul tainei?

Săvârșitorul Tainei este în Biserica ortodoxă preotul, pentru că prin el vine în fața celor ce se căsătoresc și în mijlocul lor în mod invizibil Însuși Hristos, Care pecetluiește legătura naturală pe care ei o realizează prin consimțirea între ei și care îi menține pe aceștia uniți în El; și pentru că prin preot căsătoria celor doi se inserează ca o celulă vie a Bisericii, umplută de harul lui Hristos din ea.

Cine sunt primitorii tainei?

Primitorii tainei sunt doi credincioși ai Bisericii, de sex diferit, necăsătoriți, din care niciunul nu a fost căsătorit bisericește mai mult de trei ori și care nu au între ei o rudenie mai apropiată de gradul cinci.

Ce condiții trebuie să îndeplinească primitorii tainei (mirii)?

Până astăzi, s-au păstrat câteva condiţii de bază pentru miri, neschimbate de la începuturile Bisericii:

• să fie botezaţi;
• să fie creştini ortodocşi;
• să nu fi fost căsătoriţi înainte;
• cei doi tineri să nu fie rude pe linie consagvină, de încuscrire sau spirituală;
• să nu fi făcut păcate care să-i îndepărteze de la starea de creştini ortodocşi.

Naşii. Ce sunt ei şi care este rostul lor?

Atât la logodnă, cât şi la cununie, mirii sunt asistaţi de naşi sau nuni. Ei sunt martori şi garanţi (chezaşi) ai seriozităţii angajamentelor reciproce luate de viitorii soţi şi ai trăiniciei legăturii lor; de aceea, la logodnă ei pun mâna cu preotul, pe inele, iar la cununie, pe cununiile care se aşază pe capetele mirilor, fiind părtaşi la actul sfânt care se săvârşeşte. Naşii trebuie să fie obligatoriu creştini ortodocşi, cununaţi ortodox, cu vieţuire creştinească exemplară şi mai în vârstă decât mirii, purtându-se faţă de miri ca nişte părinţi şi învăţători ai lor.

Locul săvârşirii slujbei

Slujba cununiei se săvârşeşte în biserică. Întâi pentru că biserica este locaşul în care Dumnezeu este totdeauna prezent (mai ales prin Sfintele Daruri) şi în care se săvârşesc şi celelalte sfinte taine; săvârşindu-se, deci, în biserică, nunta e făcută în faţa lui Dumnezeu Însuşi şi cu binecuvântarea Lui, căpătând astfel caracterul de act sfânt şi o garanţie mai mare de trăinicie şi durabilitate. Al doilea, pentru că nunta, fiind unul dintre momentele cele mai de seamă din viaţa omului, trebuie săvârşită în mijlocul comunităţii, al parohiei, cu participarea credincioşilor parohiei din care face parte.

Timpul săvârşirii slujbei

Fiind slujbă de bucurie, cununia se săvârşeşte în zilele de sărbătoare (de regulă duminica). Conform poruncii a IX- a Bisericii, nu se fac nunţi în următoarele perioade şi zile din cursul anului bisericesc: în cele patru posturi de peste an; în zilele praznicelor împărăteşti şi în ajunul acestora; în săptămâna brânzei; în Postul Sfintelor Paşti; în Săptămâna Luminată; în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel; în Postul Adormirii Maicii Domnului (1 – 14 august); în Postul Naşterii Domnului (15 noiembrie – 24 decembrie); de la Crăciun până la Bobotează (25 decembrie – 6 ianuarie).

Care sunt cele mai importante momente înainte de Cununie şi în timpul Cununiei?

Slujba Cununiei este precedată obligatoriu de cea a logodnei religioase.

     Logodna (în greceşte mnisteia = cerere în căsătorie, sau arravon = arvună, gaj, angajament, chezăşie) este o ierurgie prin care Biserica binecuvintează şi consfinţeşte legământul sau aşezământul, adică tocmirea, aşezarea sau punerea solemnă la cale a căsătoriei dintre cei doi tineri.

Actul principal din slujba logodnei este punerea inelelor. Inelele, cercuri închise, sunt simbol al puterii şi încrederii care se acordă cuiva; sunt, de asemenea, simbolul iubirii nesfârşite şi al fidelităţii reciproce pe care şi le-au jurat logodnicii unul faţă de altul, precum şi semnul trăiniciei legăturii dintre viitorii soţi.

     Lumânările (făcliile aprinse) pe care le ţin naşii în mâini sunt simbol al curăţiei mirilor, al luminii darului de sus şi al bucuriei nuntaşilor. Lumânările îi reprezintă pe înşişi mirii, sunt simbol al trecerii lor prin viaţă, pentru că aşa cum ard şi se consumă lumânările, aşa arde şi se consumă viaţa mirilor. Florile care se aşază în jurul lumânărilor nu sunt doar un simplu ornament, ci reprezintă mulţimea şi frumuseţea faptelor bune pe care mirii trebuie să le lase ca mărturie a trecerii prin viaţa aceasta.

     Cununia este slujba punerii cununilor, a încununării, a încoronării (în greceşte stefánoma = încununare, încoronare).

În timpul săvârşirii cununiei avem următoarele momente importante:

√ Consfinţirea legăturii dintre bărbat şi femeie, în momentul în care preotul rosteşte cuvintele din a treia rugăciune de binecuvântare: „Însuţi şi acum, Stăpâne, trimite mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău (N), cu roaba Ta (N)…“;

√ Punerea cununiilor. Cununiile sunt făcute în chipul coroanelor cu care se încununau odinioară regii şi împăraţii, biruitorii în războaie şi în întrecerile din arene. Ele sunt semnele puterii, ale stăpânirii şi ale biruinţei, ale frumuseţii şi curăţiei. Cununiile se aşază pe capul mirilor ca o răsplată adusă curăţiei acestora, pe care au păstrat-o până la nuntă şi pentru care sunt încununaţi; ele reprezintă şi cununile de spini purtate de Mântuitorul în drumul Său spre patimă, de aceea sunt şi un avertisment către miri, anume că viaţa trebuie să le fie o permanentă răstignire a propriilor comodităţi, capricii etc, pentru o bună comuniune cu celălalt;

√ Citirea Sfintei Evanghelii în care se istoriseşte minunea săvârşită de Mântuitorul la Nunta din Cana Galileii;

√ Gustarea de către miri din paharul cu vin şi miere, pe care preotul îl binecuvintează. Paharul cu vin şi miere închipuie bucuria şi veselia nunţii, cât şi soarta comună a viitorilor soţi, care vor avea parte de aceleaşi bucurii şi necazuri;

√ Înconjurarea mesei de către miri, naşi şi slujitori este expresia jubilării şi a bucuriei Bisericii pentru că s-a întemeiat o nouă familie; reprezintă, de asemenea, şi plecarea în viaţă a mirilor ca familie.

√ Formulele de felicitare de la sfârşit: „Mărit să fii, mire, ca Avraam….” şi „Iar tu, mireasă, mărită să fii ca Sarra…“.

Ce materii trebuie aduse pentru cununie la sfânta biserică?

• Certificatul de căsătorie civilă a mirilor, fără de care nu se poate săvârşi Sfânta Taină a Cununiei;
• Două lumânări;
• Inelele (verighetele);
• sticlă cu vin;
• un vas cu miere;
• pişcoturi;
• panglicǎ.

 

       De reţinut!

Toţi cei prezenţi  la slujbă trebuie să aibă o ţinută vestimentară decentă şi să  participe la toate momentele cu rugăciune.

Mirii se vor prezenta, de comun acord cu preotul slujitor, la spovedanie şi la cateheza privind Taina Cununiei.